Îngerul...

I. Un râu ce doarme liniştit
În albia sa de-atâtea veacuri,
Ce a uitat să fie fericit
Şi au trecut atâtea ceasuri...

II. Un înger îl plânge în şoaptă,
Un înger căzut iarăşi în păcat,
Căci ar fi vrut o judecată dreaptă
Şi-n om să fie el schimbat...

III. Să simtă şi iubirea, şi durerea,
Să ştie ce e ura şi dorinţa
Şi să cunoască iar plăcerea,
Să îi accepte ei cerinţa...

IV. Dar blestemată zi acesta
În care el a vrut să guste
Din negura vremurilor acestea...
Să meargă pe cărări înguste.

V. Muritor să fie, ar fi vrut
Şi să renunţe la lumină...
Sânge să bea dintr-un suflet frânt,
Iar moartea să-l primească-n tihnă...

VI. Dar disperarea îl cuprinde
Şi zborul său durere s-a făcut,
Şi-n braţele sale îl prinde
Focul cel veşnic...El a tăcut...

Craiova, 29 Octombrie, 2007